Steaua tot mai aproape de suporteri

Autor: Cătălin ASĂVOAEI

Mitologia, îngerii, zeii din cer, tremurau când Fiara intra pe teren

Am citit cu o imensă satisfacție comunicatul de presă redactat de către Florin Talpan și publicat în ediția online a cotidianului ProSport. Satisfacția a reieșit nu ca urmare a faptului că aș fi avut dreptate atunci când am îmbrățișat proiectul CSA (dacă instanțele judecătorești ar fi hotărât că FCSB-ul actual este urmașa Stelei București, vă jur că aș fi respectat-o) ci pentru că mereu am considerat, chiar și-n momentele când FCSB-ul era pe val, că echipa a fost înstrăinată într-un mod incorect, care a avut ca principal efect (devastator) îndepărtarea de suporterii ei cei mai fideli, practic fiind vorba de un proces constant de dezrădăcinare, de trecere de la o filosofie ce viza performanța sportivă de dragul suporterilor, la un soi de perpetuă transhumanță ce viza exclusiv banii și imaginea unui singur om. Dacă tot am adus în prim plan transhumanța, ei bine ea s-a manifestat și la nivelul antrenorilor, a jucătorilor și a lui Gigi Becali (de la o televiziune la alta, de la o instanță la alta, de la o pușcărie….).

În plus, constatând valul consistent de simpatie de care încă se bucură George Becali, mai ales în rândul populației tinere cu CNP postdecembrist, practic fiind vorba (simbolic) de ceva similar eșantionului de popularitate de care se bucură un partid socialist în rândul maselor trecute de prima tinerețe (la noi e undeva la 40%), am văzut și alte efecte nocive în acest fapt, practic fiind vorba de consecințe ale unui proces de mutilare, cu răsfrângere directă asupra unui segment de populație, ce s-ar fi desăvârșit dacă Talpan nu ar fi intervenit pe cale legală, unul început de Becali odată cu eliminarea lui Jan Pavel din sânul suporterilor prezenți pe stadion și continuat cu atâtea și atâte fapte prin care numele Steaua și imaginea fotbalului nostru au fost mânjite.

Justiția a decis: steaua galbenă de pe sigla aparține celor care au castigat Cupa Campionilor Europeni

Așadar, în clipa de față CSA prin Talpan a câștigat 11 bătălii în instanță împotriva lui Gigi Becali și împotriva celor care i-au dat acestuia Steaua pe mână. Lucrurile devin și mai interesante deoarece, odată deschisă cutia, ies la iveală neștiute, efectele în plan juridic având o rază de iradiere extraordinară până la Federația Română de Fotbal și la UEFA. Plecând de la acest aspect am putea avea bănuiala că, aflat în pragul falimentului (sportiv), fotbalul românesc ar putea reînvia odată cu reîntoarcerea Stelei la clubul mamă.

Câteva idei pe care doresc să le împărtășesc în continuare:

1. Maniera în care s-a comportat presa scrisă de-a lungul acestei lupte duse în instanțele judecătorești

Comunicatul lui Talpan a fost preluat și făcut public integral doar de către Prosport. Aș scrie că nu mă miră acest aspect, GSP a fost întotdeauna rezervată în legătură cu demersurile juristului CSA, George Becali fiind promovat cu încăpățânare în ediția online.

Mai mult, GSP nu a încetat să folosească numele Steaua în ceea ce privește FCSB-ul lui George Becali nici după Justiția a hotărât că nu există legătură între cele două. În paranteză fie spus, citesc astăzi în ediția online a GSP un articol despre blaturile făcute de Dumitru Dragomir în tinerețe. Găsesc amuzant acest fapt, Dragomir fiind un alt copil teribil al fotbalului nostru și un personaj promovat (ținut în brațe?) de GSP dintotdeauna. Amuzant este și faptul că, alături de text, este postat linkul unui interviu în care Dumitru Dragomir recunoaște faptul că a comis ilegalități în fotbal.

De unde atâta sete pentru dreptate și adevăr în rândurile celor de la GSP?

Le reamintesc autorilor faptul că acest interviu, pe care ei îl aduc astăzi în prim-plan, a fost ușor de găsit pe Internet chiar și în acei ani în care, GSP-ul ni-l băga pe gât pe Dumitru Dragomir. Ba chiar există pe Internet și o declarație dată în direct de Dragomir prin care recunoaște că l-a ajutat pe George Becali ca să „fure Steaua” una care a fost ratată, ignorată, nevăzută și neștiută de către angajații GSP odată ce au tinut-o langa cu denumirea Steaua atunci cand scriau despre FCSB.

În concluzie, pe aceeași pagină în care erau promovate articolele lui Cătălin Tolontan și textele semnate de către Ovidiu Ioanițoaia, ne apăreau Becali și Dragomir (numele primului apărând uneori și 6 articole postate în prim-plan în același timp).

Dacă ar fi să mergem mai departe pe firul analitic, putem înțelege poziția delicată a GSP: în toți acești ani ai militat pentru un fotbal curat dar ni i-ai băgat pe gât pe Dragomir și pe Becali, principalii artizani ai mizeriei, vine unul care vrea să facă curățenie (Talpan) dar tu îi ții partea infractorului prin faptul că nu te dezici de el, iar atunci când Justiția (pentru care chipurile te-ai luptat) vine și HOTĂRĂȘTE ceva, tu ignori acest aspect și îți aduci aminte după ani că Dragomir a făcut blaturi cândva. Miroase a impostură?

2. Simbolism. Prin hotărârile instanței se confirmă astfel un proces de aliniere a țării noastre la ideea de Justiție pentru toți. Prin aceste hotărâri ale instanțelor se confirmă practic o continuitate în ceea ce privește adoptarea de măsuri care au rolul de a îndrepta și sancționa nereguli produse în mediul social românesc, indiferent de domeniul de activitate și de numele implicate, un parcurs pe care țara noastră și l-a asumat în urmă cu câțiva ani. Din acest motiv există efecte benefice în ceea ce privește sporirea încrederii în Justiție, iar în plan sportiv, există speranță că în următorii ani vor fi îndepărtați infractorii. Suplimentar, renaște modelul celui care se luptă pentru o idee, în ciuda piedicilor care i se pun, iar aici fac trimitere la Talpan.

3. Revenind la comunicatul lui Talpan. Federația Română de Fotbal se află într-un mare rahat. Va trebui să explice cum de a tolerat o astfel de situație în ceea ce privește afilierea FCSB și, cel mai interesant aspect, cum de a lăsat FCSB-ul să primească bani de la UEFA, în urma participării în competiții în care nu ar fi avut voie să participe.

4. Există un paragraf deosebit de interesant în comunicatul domnului Talpan și îmi permit să-l inserez în acest text, urmând a-l comenta: „Sper ca forurile superioare să-mi aprecieze munca de 15 ani care acum dă roade. Sunt foarte multe probleme de rezolvat în cadrul CSA Steaua pe care eu personal le cunosc foarte bine şi sunt sigur că le-aş putea soluţiona dacă aş activa de pe o altă poziţie de decizie.” Eu traduc această formulare astfel: „sper să fiu lăsat în pace și să nu mi se mai pună bețe în roate, sunt dispus să îmi asum greutatea muncii de a conduce destinele Clubului Sportiv al Armatei și aștept o decizie a conducerii MApN în acest sens.”

Redau mai jos linkul paginii web pe care a fost postat comunicatul domnului Florin TALPAN

http://www.prosport.ro/sport-life/special/exclusiv-colonelul-florin-talpan-face-dezvaluiri-explozive-dupa-ultimul-proces-castigat-gigi-becali-fcsb-niciodata-afiliata-frf-acuzatia-sustinuta-documente-tribunalului-avea-consecinte-16207767

 

 

Steaua fără nume

Autor: Cătălin Asăvoaei

Una dintre cele mai spectaculoase prăbușiri a unei echipe de club din fotbalul românesc poartă numele Steaua București. Echipa lăsată de izbeliște după schimbarea regimului comunist, tranzacționată într-un stil mafiot doar pentru că nu s-a vrut a se găsi o soluție legală, riscă să dispară în aceste zile. Iar pentru a confirma parcă schimbările radicale prin care trece societatea românească, vorbim nu de o părăsire a echipei de către suporteri ca urmare a lipsei rezultatelor ci de o atitudine în masă a acestora, fundamentată pe un apel către demnitate și normalitate.

Povestea este arhicunoscută suporterului de fotbal din țara noastră. Un jurist din cadrul MApN a avut curajul de a fluiera în biserică, scormonind într-o mizerie lăsată în urmă de câțiva colegi de-ai săi, big mahări în minister. Omul a mers în justiție, iar Justiția a decis: actuala echipă deținută de George Becali nu este echipa Steaua București. Așadar FCSB nu este același lucru cu Steaua București (CSA). Scurt pe doi.

De aici a ieșit marele scandal: bineînțeles, la nivel declarativ noi, românii, ne dorim cu toții respectarea legilor dar nu atunci când suntem direct afectați, iar Florin Talpan, juristul CSA, adică omul cu fluierul în lăcașul de cult, este atacat tocmai pentru că există oameni care nu au nici un interes ca adevărul să iasă la iveală. Simpatizanții echipei de fotbal Steaua București s-au împărțit în două, unii neacceptând ideea ca Steaua ar putea să fie înscrisă într-o ligă inferioară, vorbind aici de suporterii de rezultate și simpatizanții George Becali, iar alții, printre care și subsemnatul, fiind convinși că a juca într-o ligă inferioară, dar cu condiția de a se intra în legalitate – bonus a scăpa de George Becali – este un preț prea mic pe care l-am putea plăti pentru a șterge mizeria lăsată în urmă de corupți și pușcăriași

În cadrul fenomenului, cea mai mare tragedie nu este aceea de ieșire din peisaj a unei echipe de fotbal, ci este cea a suporterului de fotbal căruia îi dispar reperele. În realitate dispariția Stelei reprezintă ultimul stagiu al unei prăbușiri generalizate în ceea ce privește fotbalul autohton, una începută în anii de după Revoluția Română, mai întâi la nivel de juniori, apoi în eșaloanele secunde și continuată cu dispariția echipelor de tradiție și mai ales în planul competițiilor europene, totul pe fondul unui dezastru organizatoric patronat în mod direct de Dumitru Dragomir și Mircea Sandu, oameni demni de a fi condamnați pentru genocid sportiv. În ceea ce privește mentalul colectiv avem de-a face cu un efect și mai nociv. Practic se răsucește cuțitul într-o rană românească dureroasă deoarece dispariția echipei fanion a fotbalului românesc se înscrie pe un drum bătătorit, început cu dispariția simbolurilor românești din toate domeniile de activitate.

Nu voi sta acum să evoc aici fiecare pas al modului incorect în care s-a realizat trecerea Stelei de la MApN la George Becali. Dacă există doritori de a se documenta cu privire la fiecare etapă vă recomand ancheta realizată de Filip Pindean, un material de excepție publicat în urmă cu ani buni pe pagina web http://www.fcsteaua.ro. Cu toate acestea, câteva elemente sunt de evidențiat, practic fiind vorba de micile amănunte care pot face diferența:

1. Problema morală. Clubul de fotbal Steaua București nu a fost niciodată gândit ca aparținând unei singure persoane. La început a reprezentat un departament, apoi un minister, apoi 45% dintre suporterii de fotbal din țara noastră, urmând ca să fie caracterizată „echipa națiune” de către gazetarii francezi. Aceasta a fost elementul cheie, greșeala majoră făcută de George Becali, nu a înțeles că nu poți să ai ceva ce nu-ți aparține, cu atât mai mult cu cât tu nu ai cumpărat clubul de la un alt patron, pe baza unui contract și a unei facturi. Nici Barcelona, nici Galatasaray Istanbul, nici Machester City sau Real Madrid nu sunt deținute de un singur om. Este adevărat că există acționari majoritari dar există în plus și președinți sau consilii de administrație. Existența țarilor în fotbal se regăsește mai ales în est, în Rusia și în Românica.
2. Adevărat este că echipa de fotbal Steaua București avea probleme financiare imense la finele anilor 90, dar această situație a fost cauzată în primul rând de incompetența unor angajați ai MApN, oameni care, pe fondul propriei neputințe s-au grăbit să încurajeze procesul de trecere a Stelei de la club departamental la club privat, tocmai pentru ca să scape de responsabilități. Au ales soluția de sub nas, ce mai ușoară, pentru a le fi mai ușor. Acesta a fost momentul în care George Becali a profitat de situația creată, de aici începând investiția în imaginea sa de salvator. În realitate, această imagine de salvator, discutabilă dacă este să intrăm în amănunte, nu-l salvează pe Becali în fața Justiției și nu demonstrează că trecerea s-a făcut legal.
3. În momentul în care echipa Steaua București a trecut de la statutul de club departamental la cel de apartament, patronat printr-o societate înființată de Viorel Păunescu, se puteau găsi și alte soluții. Nu s-a încercat un demers politic, nu a existat nici un proiect de lege, s-a apelat la soluția cea mai ușoară. Atenție, vorbim despre un club care a reprezentat STATUL ROMÂN. Practic acela a fost momentul în care au debutat problemele legale, punctul cheie în care orice judecător de pe această lume poate să decidă că lucrurile s-au făcut incorect. Unii simpatizanți de-ai lui Becali ar putea întreba: dar dacă nu a existat o lege care să fie respectată, atunci cum se poate dovedi că Becali a încălcat legea? Acestora le răspundem că, în realitate George Becali și-a asumat un mare risc tocmai ca urmare a acestei situații, iar maniera în care a acționat (vezi punctul 4), ajutat fiind de manevrele gândite și sprijinite de cuplul Pițurcă-Pănescu, nu a demonstrat bună credință ci mai degrabă preocuparea de a elimina pe oricine s-ar fi putut împotrivi procesului de preluare a Stelei.
4. În momentul în care s-a realizat trecerea echipei Steaua București la GB de la ONG-ul de apartament deținut de Viorel Păunescu, au apărut două elemente ce necesită atenție. În primul rând s-a realizat un șantaj ordinar pentru ca membrii CA ai clubului să fie îndepărtați, prin mărirea cuantumului cotizațiilor. În mod automat a scăzut numărul oamenilor care se puteau opune trecerii echipei Steaua București la George Becali. În al doilea rând, cel care a făcut presiunile „eu dau banii dar nu contez, de ce vă bateți joc de mine?”, anume George Becali, nu avea nici o funcție în cadrul clubului Steaua București, deci sumele date de acestea neavând nici o valoare tocmai din acest motiv. Interesant este faptul că presiunea imensă (șantajul) pusă de Becali a avut în vedere tocmai acest argument, al banilor: „eu dau bani dar vreau să fiu recunoscut”. Realitatea este că, neavând nici un statut formal în cadrul clubului, George Becali nu poate avea nici un argument serios dovedit cu acte referitor la așa-zisele investiții realizate, neexistând o contabilitate prin care să se dovedească aceste investiții. De altfel situația i-a convenit de minune lui George Becali, el preluând echipa fără a plăti pentru valoarea de piață a fiecărui jucător în parte și fără a-și asuma datoriile clubului, exceptând nocturna și tribuna oficială  (punctele grele, elementele vizibile, pe baza cărora a exercitat șantajul).

Revenind la problema cea mai spinoasă, anume la riscul ca (și) echipa de fotbal Steaua București să dispară din fotbal, ne dăm seama că dreptatea este de partea lui Florin Talpan fie și numai ca urmare a constatării virulenței atacurilor care se produc împotriva domniei sale. Interesantă este și secvențialitatea acestora, caracterul concertat al acțiunii, persoanele care îl atacă, dar și preferința presei scrise și în general a mass-mediei, indicând în mod special postul de televiziune PRO TV și cotidianul GAZETA SPORTURILOR, de a le promova. Continuând pe linia modului în care presa sportivă s-a raportat la această situație, cel mai șocant aspect este acela că aceasta nu respectă o hotărâre judecătorească.

Se folosește la caterincă denumirea de „Steaua lui Becali” atât la ProTv cât și în GSP, fiind vorba de o duplicitate grețoasă, una care le va da autorilor ocazia să o drege din condei la timpul potrivit. Practic, după ce Justiția a decis ca FCSB nu este Steaua București, în presa de specialitate este folosit tot numele Steaua atunci când echipa patronată de George Becali este implicată într-un eveniment sportiv (5 martie, Știrile Pro Tv, relatarea despre egalul FCSB cu ultima clasată fiind elocventă).

Mai rău, nici Federația Română de Fotbal și nici Liga Profesionistă de Fotbal par să nu dea doi bani pe lege și pe o hotărâre judecătorească. În felul acesta s-a ajuns la o situație incredibilă: umilită în meciuri directe împotriva echipei Dinamo București, echipa FCSB a reușit performanța de a-i pune în cârcă aceste insuccese echipei Clubului Sportiv al Armatei (CSA), adică Stelei București.