Autor: Cornel SARANCI

House Democratic Steering Committee Holds Hearing On Women's Health

Sandra Fluke – Photo source: Google images

  Julia este personajul unui material publicitar (https://www.youtube.com/watch?v=Ir6gEvmwQtc ) folosit în campania electorala din 2012 a președintelui Obama. Julia este o fetiță crescută de către o mamă singură, care se zbate cu greutățile vieții. Dar statul sare în ajutorul său și prin diverse subvenții o ajută să își ducă fata la grădiniță, la școală și apoi la colegiu. La vârsta de 23 de ani Julia absolvă colegiul și devine web designer. Dar pentru că vrea să își urmeze cariera, nu vrea să aibă copil, căci o maternitate i-ar pune în pericol acest proiect. De aceea statul, prin Legea asigurărilor de sănătate (Obamacare) îi plătește sănătatea reproductivă (adică pe românește anticoncepționalele) până când va considera că momentul de a procrea este oportun. Și acest moment, ne arată filmulețul, a sosit la vârsta de 31 de ani. Și povestea continuă fericită până la adânci bătrâneți. Ceea ce reținem însă din acest material de propagandă este însă lipsa unui tată. Femeia „copilărește” pe banii contribuabilului între 23 și 31 de ani când întâlnește un Făt Frumos, care dispare pe parcurs, din motive necunoscute nouă, pentru că așa este scenariul. Despre ce simte copilul în lipsa tatălui nu ni se spune nimic în film.

    Un alt personaj, de astă dată real este Sandra Fluke. Pe când era o tânără studentă în drept la Universitatea Georgetown (a iezuiților!!) în 2012, ea a solicitat să vorbească în fața unei comisii a Congresului SUA pentru a apăra cauza femeilor americane, care trebuie să primească gratuitate în cadrul asigurărilor medicale pentru așa numita „sănătate reproductivă”. Motivația sa a fost că o studentă nu își poate permite să plătească din buzunarul propriu 3000 dolari, cam cât ar costa anticoncepționalele pe durata studiilor în facultate. Această mentalitate la o femeie care urmează studii superioare justifică pe deplin inconștiența tinerelor preadolescente de culoare din anii 60 care își începeau viața sexuală la 12- 13 ani.

       Iar cei care cunosc muzica americană nu pot uita celebra piesă Papa was a rolling stone a formației Temptation. Un copil negru o întreabă pe mama despre tatăl său care tocmai a murit:
Tata a fost (ca ) o pietricică care se rostogolea pe drum (rolling stone), zice mama
Unde își arunca pălăria acolo era și casa lui
Și când a murit, tot ce a lăsat a fost singurătatea.

      Comportamentul sexual, sănătatea reproductivă, sunt subiecte la ordinea zilei. În Marea Britanie aceste ore de curs sunt obligatorii de la vârsta de 11 ani. În aceste zile a fost publicat un proiect care introduce această obligație de vârsta de 4 ani (http://www.telegraph.co.uk/…/ministers-set-announce-plans-…/ )!!!

      Statisticile anunță că în SUA tinerii născuți după 1980 (millenials) au o atitudine pozitivă față de căsătoria homosexualilor. Iar un specialist european spune că ce se întâmplă în SUA urmează să ajungă în Europa cam în doi-trei ani.

       În acest moment ajungem, după un mic ocol, pe plaiurile noastre, unde aflăm că avem o ocazie nouă să ne arătăm atașamentul față de valorile diversității și multiculturalismului pe calea sexualității, în varianta sa homo. Da, tinerii americani, spun că este OK, în fond fiecare face ce vrea cu viața lui. Dar tot în presa europeană citim că undeva, n-are importanță unde, se dorește dezincriminarea pedofiliei. În altă țară aflăm că o femeie a celebrat căsătoria cu câinele său. Sau, Doamne ferește, vom auzi că nu mai este un păcat să profanezi mormintele, tot pe acest subiect.

        De fapt juriștii americani, din școala liberală, care interpretează creativ constituția, dau cele mai fanteziste interpretări libertății de exprimare (primul amendament la constituție). Astfel, în numele libertății de exprimare, o femeie poate să umble despuiată, parțial sau total, sau se poate da foc drapelului în semn de protest. Și toate acestea ajung la noi, fără să reușim să combatem cu argumente legale sau logice.

       Întrebarea este, de ce guvernul român acceptă aceste aberații în propunerile legislative? În numele alinierii la standardele europene? Răspunsul este mult mai prozaic și banal. Pentru fondurile care vin de acolo. Care este prețul pe care îl vom plăti? Să ne uităm la experiența americană. Tinerii crescuți în afara familiei (out of wedlock) cresc cu un handicap și un complex de inferioritate pe care nu îl pot surmonta toată viața. Devin anxioși, pierd simțul răspunderii, vezi chiar cazul Julia. Sistemul de educație al statului care le inculcă aceste „valori” duce la relativizarea sistemelor de orientare și sprijin, printre care căsătoria. Prin dizolvarea căsătoriei, se prăbușește singurul punct de sprijin al individului, care este familia. Este greu fără tată când ești copil, fără un soț (soție) la maturitate și mai ales la bătrânețe. Și atunci singurul punct de sprijin rămâne statul cu politicile sale care creează dependență.

     Omul rămâne cu o sexualitate, dezordonată, singura care îl consolează, o compensație pe care o aveau și sclavii de pe timpul lui Spartacus. Dependența de stat pe calea pe care o deschide libertatea sexuală, faimoasa revoluție din anii 60, deschide o poartă spre niște experiențe, obscure pe care statul nu ni le dezvăluie. Căci această dependență nu este decât o altă formă a drumului spre servitute, despre care vorbea Friedrich von Hayek în cartea sa, care analiza totalitarismul secolului care a trecut.

Advertisements