Autor: Cornel SARANCI

11-768x535

Primăvara vine însoțită de bucurie, speranță, ghiocei, mărțișoare și „Voci de primăvară- „ vieneze. Aceasta este versiunea oficială, optimistă. Pentru alții, primăvara poate să însemne vești proaste, un aviz negativ de la prefectură, și o nouă încleștare cu justiția, nu tocmai oarbă, o intrare în șomaj, sau aduce chiar… despărțirea de această lume. Pentru varianta a doua, este evident că nu se potrivește Johann Strauss fiul, ci Igor Stravinsky cu Rite de Printimps (Sărbătoarea primăverii).

Lunile de primăvară au adus multă suferință la noi și pretutindeni. Inundații devastatoare, cutremure, ca cel din patru martie 1977, sau ca cel de la 11 martie 2011 la Fukushima, sau tornadele devastatoare din aprilie și mai 2011 la Tuscaloosa (Alabama) și Joplin (Missouri).https://www.youtube.com/watch?v=jME_GYEwrF0

Dezastrele naturale au captivat atenția unui anume public cinematografic amator de senzații…tari, iar Holywood-ul s-a grăbit să onoreze cererea. Dar realitatea acestor dezlănțuiri ale naturii depășește imaginația umană. O tornadă ca cea de la Joplin a avut o viteză de peste 200 mph (320 km/h sau 90 m/s), adică mai mult de un sfert din viteza sunetului. La această intensitate (EF5) clădirile sunt rase de pe fața pământului iar mașinile sunt târâte și aruncate pe sus ca niște cutii de chibrituri.

Dar adevărata poveste a acestor două orașe începe după ce s-a terminat nenorocirea și cei peste 100.000 de mii de voluntari (chiar așa) au terminat intervenția de prim ajutor. Să spunem că Joplin este un oraș de mărimea Romanului (cam 50 de mii de loc), iar Tuscaloosa cam de mărimea Târgu Jiu (100 mii loc).

Două orașe, în aceeași țară, dar cu mentalitate și acțiune total diferite.
În primul oraș s-a optat pentru o pornire de jos în sus. Primarul a impus un moratoriu (asupra) construcțiilor de 60 de zile (timp în care proprietarii caselor și afacerilor trebuiau să termine documentația de execuție) după care s-a dat drumul la treabă. Cu alte cuvinte administrația orașului în frunte cu primarul a înțeles că bunul simț și colaborarea oferită din partea unui grup de inițiativă al cetățenilor format din proprietari și deținători de afaceri, trebuie să aibă întâietate.

În celălalt oraș, primarul a gândit că acest dezastru este o bună, o unică ocazie, să facem lucrurile așa cum trebuie, tovarăși. A fost impus un plan de urbanism restrictiv, care a amânat lucrările și a mărit prohibitiv costurile. De fapt, în astfel de situații fiecare primar, chiar dacă este în Dorohoi sau Botoșani, se crede un mic baron Hausmann, care în micul său Paris visează să „taie” bulevarde în linie dreaptă cu minim șase benzi, cu piețe gen Tien an Men în care să intre un million de oameni chiar dacă populația orașului este de optzeci de mii de suflete. De fapt în ciuda hiperbolei, ideea cred că nu e greu de prins. Urbanismul este un fel de socialism în arta arhitecturii. Iar urbaniștii s-au dovedit cei care s-au dovedit adevărații cerberi, care au făcut și au desfăcut politica în orașele mai mici sau mai mari încăpute pe mâna megalomanilor.

Cutremurul care a avut loc în urmă cu patru decenii în România este anual un prilej pentru defilare prin fața ecranelor mici sau mai mari a unor specialiști care au șansa, cel puțin o dată pe an, să ne înspăimânte cu viitorul. The Big One. Dar presupunând că am scăpat de acesta, nu ne rămâne decât să ne cutremurăm la ce ne așteaptă dacă am fi nevoiți să ne refacem locuința, dacă este o locuință individuală, pentru că blocul nu intră în discuție. Dacă avem un primar de talia celor de acum și o corupție de nota zece, ca cea de acum, să ne imaginăm cum am putea obține o autorizație de construcție, presupunând iarăși că dispunem și de banii necesari pentru proiect și execuția lucrării. Să vedeți atunci cum se răsucesc fericiți în fotolii cei de la diferitele inspectorate (nu le mai dăm nume, că se știu) că pot să ne mai pună un băț în roată când mergem după avize.

Că vorba aia, dacă a fost o nenorocire, atunci trebuie să învățăm din asta. Trebuie lărgită strada, trotuarele, iar casa dvs trebuie retrasă mai în interior, etc, etc. Structura de rezistență trebuie modificată, iar panta acoperișului, burlanele și alte alea nu corespund noilor eurocoduri și alte directive europene. Iar împrejmuirea și culoarea și modelul trebuie să fie în conformitate și ea cu…așa vrea mușchii mei. Dar dacă doriți, vă recomand eu un arhitect și o firmă de construcții care vă obține și avizele și lucrează foarte repede.

Dar acesta este scenariul în varianta roz. Ce vor face cei mulți, care au pierdut un apartament în bloc? În 1977 regimul comunist, prin Ceaușescu, a reușit o lovitură de imagine prin acordarea de ajutoare celor mai loviți de cutremur, mutându-i în locuințe construite din fondul de stat și ajutându-i cu mobilier. Dar aceasta se întâmpla cu treisprezece ani înainte de intrarea în cădere liberă a sistemului. Regimul nu a mai putut să facă față alocării defectuoase de resurse în industrie, construcția de locuințe a scăzut ritmul, și lumea nu mai primea apartamente de la stat. Regimul a fost nevoit să accepte ca oamenii să devină proprietari prin cumpărarea de locuințe, pentru că nu mai avea bani să construiască de la buget.

Între timp au mai fost și alte cutremure, în 86, în 90, în 2004 și multe altele. Am mai primit și legi, ca Legea calității în construcții, am primit și inspectorate, care și ele și-au schimbat numele dar nu și năravul, dar lucrurile nu s-au prea schimbat. Iar blocurile au îmbătrânit, odată cu locatarii lor. Dar în ciuda îmbătrânirii populației, structura sa pe medii de locuire s-a modificat dramatic. Astfel, orașul Iași avea la începutul anului 2016 o populație de peste 362000 loc, fiind al doilea oraș al țării.

Cum s-a produs acest lucru ? Prin migrație. Infuzia masivă de populație alogenă produce însă și multe efecte negative. Apartamentele și casele trec din mână în mână. Cei care cumpără, de obicei oameni cu bani, se apucă de făcut modificări. Dar modificările nu se rezumă doar la gresie și faianță sau parchet. Atât la case, dar și la bloc se umblă și la structura de rezistență. În cel mai bun caz se obține o autorizație, pe bază de șpagă de la inspectorat, și apoi omul se apucă liniștit de joaca de-a meșterul Manole.

De fapt blocurile nu se pretează pentru calitatea de proprietar individual al apartamentelor. Administrarea lor în cadrul asociațiilor prevăzute prin Legea asociațiilor de proprietari (2016), nu rezolvă probleme de fond privind structura de rezistență, pentru că nu există o formă de constrângere eficientă a proprietarilor. Oamenii se ignoră, sau se sfidează reciproc, pentru că odată cu mutatul la oraș dispare și legea bunului simț, sau simțul măsurii. Iar autoritatea civilă începând cu poliția și terminând cu inspectoratul în construcții își fac liniștiți siesta. Mai rămâne să vorbim despre asigurări sau despre instituțiile de credit. Dar acesta este un subiect prohibitiv pentru o categorie semnificativă din populația României. Căci în condițiile actuale nici nu-ți poți permite luxul să mori.

Advertisements