Autor: Cornel SARANCI

theresa-may
Theresa May

       Luna ianuarie este importantă în cultura românească dar și în istoria noastră mai recentă. De ziua lui Eminescu se repetă mereu că poezia sa are cuvinte care nu pot fi traduse în altă limbă. Dar contemporanul său Caragiale ne oferă o mostră la fel de intraductibilă. Ne reamintim din anii de școală expresia: Zoe fii bărbată. Acest cuvânt nu vrea să trimită, Doamne ferește, la o conotație legată de schimbarea sexului. Ci se referă doar la unul dintre atributele pe care le presupune, sexul așa zis tare: anume, curajul sau bărbăția. Istoria a cunoscut o serie de femei bărbate, în vremurile mai de demult sau mai apropiate. În secolul douăzeci au existat cu siguranță două (lady) Maggie Thatcher și Golda Meyr.

      Între timp, în urma discursului din data de 18 ianuarie cu privire la ieșirea UK din Uniunea Europeană, se conturează o nouă femeie din aceeași stofă: Theresa May.

De ce este important acest discurs? Din mai multe puncte de vedere. Vom reține câteva

      Unul din acestea îi privește direct pe românii care se află în Marea Britanie, sau pe cei care doresc să emigreze în această țară. Un alt punct de vedere îi privește pe toți românii și est-europenii în general, cu privire la angajamentul Marii Britanii legat de securitatea colectivă a estului Europei. Un punct aparte privește elementul de claritate și viziune strategică care este o școală pentru toți politicienii care vor să învețe ce înseamnă responsabilitate și respect pentru alegători. Și în fine un alt punct de vedere pe care îl rețin aici este metoda de negociere propusă.

      Să începem însă prin a încerca să îi înțelegem pe britanici. Trebuie să declar însă ritos că britanicii nu pot fi înțeleși, că sunt niște oameni nesuferiți și care se încăpățânează să le facă pe toate pe dos. Din acest motiv au montat volanul pe dreapta la mașină și circulă pe partea stângă a drumului, asta ca să fie mai cu motz. De aici tot felul de încurcături pe care le-au creat de-a lungul istoriei. Au pus pe picioare o coaliție împotriva lui Napoleon (micul Boney), care i-a pedepsit cu o blocadă continentală și au avut tupeul să îl înfrunte pe Adolf Hitler, care a ras de pe fața pământului Coventry. Ca să nu mai vorbim de Invincibila Armada. Iar colac peste pupăză la turneul de la Wimbledon nu poți să vezi liniștit un meci de tenis de la început până la capăt fără ca ploaia să îl întrerupă de câteva ori.

     Nu este deci de mirare ca nici eurocrații de la Bruxelles ca și birocrații mai mici sau mai mari din capitalele UE nu îi înghită pe acești oameni snobi. În acest moment intră în scenă doamna (poreclită tot „de fier”) Theresa May. A ținut un discurs lung, cam 42 de minute. Propoziții scurte, în medie 10-20 cuvinte. Publicul țintă, în egală măsura publicul de acasă, dar și cel de dincolo de canal. Strategia este un nou parteneriat constructiv între Marea Britanie și UE, și care cuprinde douăsprezece obiective.

       Dintre acestea menționăm pe cele care îi interesează mai mult pe români, dar care arată și felul în care sunt apărate interesele naționale: control asupra legilor (care vor fi făcute doar de către parlamentul țării), control asupra imigrației, garantarea drepturilor cetățenilor UE care trăiesc în UK și pentru britanicii care locuiesc în afara țării, cooperarea pentru combaterea criminalității a terorismului, acorduri de comerț liber cu țările UE.

      Pentru cetățeanul de rând, român sau britanic, intrarea în UE a fost o opțiune care a fost ambalată frumos, dar care ascundea multe necunoscute. Pentru britanici cel puțin a fost intrarea în Piața Comună, care nu avea nimic de a face cu mastodontul actual. În felul acesta, încet-încet omul de rând a fost tot mai izolat și separat de hotărârile care se iau la Bruxelles. Deosebirea fundamentală între europeni și britanici constă în faptul că europenii cedează mult mai ușor controlul deciziei în favoarea statului, pe când britanicii sunt obișnuiți să își controleze guvernul prin diverse mecanisme, cum spunea Theresa May,

„Tradițiile noastre sunt diferite. Spre deosebire de alte țări europene, noi nu avem o constituție scrisă, dar principiul suveranității parlamentului este temeiul acordului constituțional nescris. Avem doar o istorie recentă asupra delegării guvernării (către Bruxelles) și o la fel de proaspătă istorie a coalițiilor guvernamentale. Poporul așteaptă să aibă puterea să controleze guvernul îndeaproape, iar instituțiile supranaționale create de către UE sunt total nepotrivite istoriei noastre politice și modului nostru de viață.”

Pe scurt iată ce îi mai nemultumește pe britanici

Imigrația necontrolată

„În ultimul deceniu am constatat un nivel de imigrare record, iar acesta a creat o presiune asupra serviciilor publice, școli, a suprasolicitat infrastructura, în special serviciile de locuire, și a împins în jos salariile celor din clasa muncitoare. În calitate de ministru de interne am constatat că nu poți controla imigrația când există o mișcare liberă dinspre Europa spre Marea Britanie (UK).”

      Pe de altă parte este exprimat acordul pentru imigrarea individuală (a celor care lucrează în infrastructură) și în special a celor cu înaltă calificare.

Marea Britanie este o țară tolerantă și deschisă. Vom dori mereu imigrație, în special imigrare în domenii de înaltă calificare, vom dori mereu imigrare din Europa, și îi primim pe cei care vin în mod individual ca prieteni. Dar mesajul publicului dinainte de referendum și în timpul campaniei a fost limpede: Brexit înseamnă controlul numărului de oameni care vin aici din Europa. Și noi trebuie să îndeplinim mandatul primit.”

      Un alt punct care îi deranjează pe britanici este contribuția imensă la bugetul comunitar
„În momentul când nu vom mai fi membri ai pieței unice, nu va mai trebui să contribuim sume imense la bugetul UE. Zilele în care UK contribuia cu sume vaste anual la UE se apropie de sfârșit.”

Și în fine, care este opțiunea UK?

    Această opțiune se bazează pe tradiția insularilor spre un comerț liber. Ea datează încă de pe vremea vikingilor, care sunt într-un fel și ei niște strămoși. Ei erau marinari și negustori. Înainte de a intra în Comunitatea Economică Europeană (o înaintașă a UE) în 1973 Marea Britanie era o fostă metropolă și membră Commonwealth care constituie o redutabilă resursa comercială. Aceasta resursă a fost dezactivată, ca sa spunem așa, prin aderarea la clubul european.

        Marea Britanie dorește să își păstreze relațiile cu Europa, dar privirile sale se îndreaptă dincolo de Europa, având o aspirație globală. Aceasta se explică prin ambivalența acestei țări insulare care privește continentul ca pe ceva exterior. A fost mereu prezentă pe continent prin comerț, războaie, cultură, dar a păstrat întotdeauna o distanță pentru a-și păstra libertatea de mișcare.

„De la aderare la UE, ponderea comerțului în cadrul PIB a stagnat în țara noastră. Iată de ce este timpul ca Marea Britanie să iasă în lume și să redescopere rolul său de o mare națiune comercială, globală.”

      Cuvântul global este repetat în cadrul discursului ca un cuvânt cheie, în jurul căruia gravitează întreaga strategie. O națiune comercială mare, globală care este respectată în lume și puternică, încrezătoare și unită acasă. Aceste cuvinte rezonează cu epoca expansionistă, colonială, imperialistă din a doua jumătate a sec XIX a lui Disraeli și pe care îl are ca exponent în cultura pe Kipling.

      Theresa May afirma clar că vocația globală, comercială a țării a fost sufocată în cadrul UE.
„Istoria și cultura țării noastre este profund internaționalistă. Mulți din țară au simțit că locul Marii Britanii în uniune a fost prețul renunțării la legăturile noastre cu alte țări, și al unui comerț liber cu restul lumii.”

     Întregul discurs are în fundal o ofertă, care este vizibilă și prezentată pe mai multe puncte. Marea Britanie oferă partenerilor săi din Europa unită colaborare în diverse domenii, de la apărare, securitate, informații, combaterea crimei organizate, până la cercetarea științifică.

       Dar încheie această ofertă-negociere cu un avertisment. Marea Britanie va prefera să nu aibă nici un acord cu UE dacă UE îi propune un acord inacceptabil. Așa cum observa la un moment dat stilul de lucru în cadrul UE este către uniformitate, nu flexibilitate.

Acest avertisment este limpede spre finalul discursului
„Vreau să fiu limpede. Marea Britanie dorește să rămână un bun prieten și vecin pentru Europa. Și totuși știu că sunt unele voci care îndeamnă spre un acord care să pedepsească Marea Britanie și să descurajeze pe alții care ar dori să ne urmeze pe această cale.”

În continuare tonul devine ușor tăios
„Noi ne vom menține capacitatea de a face comerț în Europa. Vom fi liberi să încheiem acorduri cu restul lumii. Și vom fi liberi sa stabilim taxe avantajoase și politici vamale care să atragă cele mai bune companii și cei mai mari investitori în țara noastră. Iar dacă vom fi excluși de pe piața unică-vom fi liberi să schimbam bazele modelului nostru economic.”

   Aceste cuvinte rezonează parca un pic cu dialogul din Scrisoarea a treia când Mircea spune la un moment dat,- despre partea închinării însă Doamne să ne ierți….bucuroși le-om duce toate de e pace de-i război.

May încheie aceasta ipoteză a confruntării apelând la rațiunea partenerilor de negocieri. „O pedepsire a Marii Britanii ar duce mari pierderi acesteia. Dar ar aduce în același timp și pierderi uriașe muncitorilor din UE”.

     Importante sectoare ale economiei UE ar suferi. Noi suntem o piață profitabilă de export pentru industria auto din UE, la fel și pentru sectoare ca energia, alimentația, băuturi, chimicale, farmaceutice și agricultură. Aceste sectoare angajează milioane de de oameni de-a lungul și de-a latul Europei. Și nu cred că liderii UE vor dori sa le spună în mod serios exportatorilor din Germania, fermierilor francezi, pescarilor spanioli, și altor multe milioane că îi vor face mai săraci, doar pentru a-i pedepsi pe britanici și a marca puncte politice”.

    În fine acest discurs este important pentru ca este o școală pentru cei care vor să înțeleagă cum funcționează democrația într-o țară cu o tradiție de aproape opt sute de ani.
„Dar unul din motivele pentru care democrația britanică a constituit un succes timp de atât de mulți ani este acea tărie a identității noastre ca națiune, respectul pe care îl arătăm unul față de altul în calitate de concetățeni, și importanța pe care o acordăm instituțiilor noastre, care înseamnă că atunci când votarea s-a terminat noi vom respecta rezultatul. Învingătorii au responsabilitatea să fie mărinimoși. Cei învinși au responsabilitatea să respecte legitimitatea rezultatului. Iar țara își recapătă unitatea.”

Ar putea vreunul din primii miniștri din țara noastră să facă astfel de afirmații ?

     Poate ca cei care au plecat să muncească în UK au motive să se felicite. Iar noi de aici rămânem cu Scrisoarea a treia, mai ales ultima parte. Lectura Scrisorii a treia nu trebuie să rămână doar o corvoadă a școlarului român. Ea este un prilej de reflexie pentru adult. Mai ales în aceste momente halucinante de nadir, sau abis, cum vreți s-o luați ale democrației nostre dâmbovițene.

Advertisements